Subscribe
Cu acesta închei o serie relativ lungă de articole în care am analizat pe scurt documentul prezentat de Comisia Europeană săptămâna trecută și intitulat „O busolă pentru competitivitate”; un fel de nouă „afacere verde”, care reprezintă atât o ruptură cu obiectivele stabilite în urmă cu cinci ani, cât și un impuls în direcția acestora. Pe scurt, un document care a fost creat cu scopul de a pune capăt mișcărilor politice critice la adresa acordului verde, fără a intra de fapt în conflict cu stânga europeană. Nu există nicio îndoială că industria europeană de apărare este deja o prioritate politică pentru statele membre. Acest lucru este și mai valabil după victoria lui Donald J. Trump în Statele Unite, care și-a exprimat deja clar dorința de a nu mai fi pilonul economic al NATO și al ONU, cerând partenerilor militari să își crească cheltuielile și investițiile. Cu toate acestea, Comisia nu clarifică nimic cu privire la cum, când, cine și unde poate conduce eforturile comune. Ucraina este încă în război.
Documentul Comisiei sprijină cei trei piloni la care m-am referit în articolele anterioare cu cinci acțiuni orizontale, pe care le consideră necesare „pentru a susține competitivitatea în toate sectoarele”: 1. Simplificarea mediului de reglementare, reducând sarcina și favorizând rapiditatea și flexibilitatea. Într-adevăr, nu este foarte credibil că Comisia Europeană și Parlamentul European, care se află de peste 15 ani într-un veritabil torent de reglementări, pot realiza cu succes acest obiectiv fără o schimbare radicală a acțiunii politice care, în acest moment, nu poate veni decât din partea opțiunilor patriotice, conservatoare și reformiste. Practic, deoarece documentul în sine indică faptul că Compasul competitivității va fi implementat într-un număr bun de noi regulamente care vor aduce în mod inevitabil noi obligații. Compasul publicat stabilește ca obiective o reducere cu 25 % a obligațiilor sau a sarcinilor de notificare pentru toate întreprinderile și o reducere de cel puțin 35 % pentru IMM-uri. Acest obiectiv este cuantificabil și, prin urmare, controlabil și ar fi de dorit să fie realizat în cel mai scurt timp posibil și nu pe parcursul perioadei lungi de cinci ani a mandatului. În plus, acest obiectiv nu este foarte ambițios, deoarece simpla notificare este doar partea finală a unei sarcini anterioare, pe care Comisia nu se angajează să o elimine, astfel încât, în realitate, impactul va fi minim. Unul dintre cele mai interesante aspecte din document este propunerea de a crea o nouă categorie de întreprinderi între întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile mari, care ar beneficia cel mai mult de aceste acțiuni sau măsuri de simplificare. Vom vedea cum o vor contura birocrații și ce consecințe va avea. Punctul negru al acestei acțiuni orizontale este ideea promovării unei identități digitale europene, care sigur va intra în conflict cu suveranitatea națiunilor și libertatea individuală. 2. Consolidarea pieței unice, una dintre problemele care au fost cu adevărat uitate în ultimele decenii. 3. Finanțarea tuturor acțiunilor indicate printr-o uniune a economiilor și investițiilor și crearea unui Fond european pentru competitivitate, care poate suna foarte bine, dar nu este dezvoltat câtuși de puțin.
4. Promovarea competențelor și a locurilor de muncă de calitate, precum și a unui plan de locuințe accesibile. Privit în această lumină, nu există prea multe motive de opoziție, deși precedentele nu sunt foarte pozitive. În acest punct, există o ciocnire clară cu lipsa de competență a Uniunii în materie, care riscă o nouă confruntare între Bruxelles, avid de putere, și guvernele naționale. Ne temem că promovarea competențelor va merge mână în mână cu măsurile de promovare a imigrației, care vor fi evident respinse de populație. 5. Și, în sfârșit, îmbunătățirea coordonării politicilor la nivel european și național. Comisia Europeană dorește să dezvolte ceea ce ea numește un instrument de coordonare a competitivității, pentru a „alinia” politicile și investițiile industriale și de cercetare la nivel național și la nivelul UE; ceea ce, riscăm noi, va fi un eșec dacă coordonarea devine planificare și programare centralizată. În consecință, un amestec de declarații grandioase, cuvinte frumoase și obiective aparent pozitive, împreună cu menținerea obiectivelor de decarbonizare forțată, centralizarea procesului decizional și creșterea impozitării, ar putea deraia totul în prima etapă. Desigur, va trebui să așteptăm propunerile concrete ale Comisiei, dar tot ceea ce sună a planificare, strategii și legislație ne face să ne imaginăm o nouă deraiere. Calea către libertate este, cu siguranță, dereglementarea, stabilirea de obiective pentru crearea de locuri de muncă și productivitate, consolidarea sectoarelor primare și secundare ale economiei, protejarea frontierelor (ceea ce înseamnă protecție pentru locuri de muncă stabile și de calitate) și programe naționale de stimulare a natalității. Acest lucru nu apare.