Subscribe
Falsa concesie a lui Putin pune întreaga Europă în dificultate
Ipoteza aderării Ucrainei la Uniunea Europeană cu acordul lui Vladimir Putin sună ca o bătaie de joc. Liderul rus ar fi dispus să accepte acest scenariu ca parte a unui acord de armistițiu, dar în spatele acestei aparente concesii se ascunde o strategie mult mai complexă și mai insidioasă.
Dacă Putin ar fi într-adevăr dispus să accepte intrarea Ucrainei în UE, cu siguranță nu ar face acest lucru pentru că recunoaște dreptul Kievului la un viitor european, ci mai degrabă pentru că consideră Uniunea Europeană un gigant economic fără forță militară. Rusia nu se teme de o UE incapabilă să se apere autonom și fragmentată de diviziuni interne. Cu alte cuvinte, această concesie nu este un semn de slăbiciune, ci un calcul strategic care s-ar putea întoarce împotriva Europei înseși.
Contextul în care apare această propunere este deja semnificativ în sine. Negocierile dintre Statele Unite și Rusia de la Riad marchează un punct de cotitură important: după ani de izolare, Putin a redevenit un interlocutor legitim pe scena diplomatică. În acest scenariu, Europa pare să fie relegată la margine, incapabilă să determine cursul evenimentelor. Faptul că americanii au început un dialog direct cu Moscova, ocolind Kievul și instituțiile europene, este în sine un semnal îngrijorător.
Ideea că Ucraina poate adera la Uniunea Europeană fără o protecție militară adecvată este o iluzie periculoasă. Conferința recentă de la Paris, convocată de Macron, a arătat cât de divizată este Europa în ceea ce privește problema securității. În timp ce Regatul Unit și-a exprimat dorința de a trimite trupe pentru a asigura un armistițiu, Germania a fost reticentă. Acest contrast arată că UE nu are o strategie unificată pentru a face față amenințării ruse și că Putin este conștient de aceste fragilități.
Pe lângă problemele geopolitice, aderarea Ucrainei la UE ar reprezenta o povară economică uriașă. Țara sfâșiată de război ar avea nevoie de investiții masive în reconstrucție și ar deveni cel mai sărac membru al Uniunii, beneficiind de transferuri masive de resurse. Acest lucru ar afecta economiile deja fragile ale unor țări precum Italia, Spania și Portugalia și ar crea tensiuni cu fermierii francezi și cu națiunile est-europene. Rezultatul ar fi o creștere suplimentară a euroscepticismului și ani de blocaj politic.
Un alt element-cheie este schimbarea politicii americane sub președinția Trump. Administrația SUA consideră apărarea Europei drept o responsabilitate pe care UE ar trebui să și-o asume singură. Vizita vicepreședintelui JD Vance la Conferința de securitate de la München a confirmat această linie: Washingtonul nu intenționează să garanteze protecție necondiționată și se așteaptă ca europenii să investească mai mult în propria lor securitate. Această schimbare de perspectivă ar putea marca sfârșitul alianței transatlantice așa cum o știm. Dacă Europa nu este capabilă să se consolideze din punct de vedere militar și să acționeze mai coerent, riscă să fie expusă unei noi agresiuni ruse, fără umbrela tradițională de protecție americană.
Deschiderea aparentă a lui Putin față de intrarea Ucrainei în UE nu este o concesie, ci o mișcare tactică care ar putea slăbi și mai mult Europa. Uniunea se confruntă cu o alegere crucială: să își consolideze capacitatea de apărare și să acționeze cu o mai mare unitate sau să rămână victima diviziunilor sale, acceptând o irelevanță tot mai mare pe scena mondială. Decizia de a primi Ucraina trebuie să fie însoțită de o strategie clară și ambițioasă, capabilă să transforme o potențială povară într-o oportunitate de relansare pentru întregul continent. Numai o Europă mai puternică, din punct de vedere economic și militar, va putea face față provocărilor viitorului fără a fi exploatată de Moscova și fără a depinde de politicile schimbătoare ale Statelor Unite. Acum este momentul să decidem și, cu cât trece mai mult timp, cu atât va fi mai puțin loc pentru dialog între părțile implicate. Puterile mondiale implicate în acorduri vor trebui să accepte compromisuri în raport cu avantajele temute pentru ele.
Alessandro Fiorentino