Poate stânga să guverneze și să câștige din nou?

După alegerile din Germania, s-a vorbit mult despre succesul extremei drepte. Conservatorul CDU a avansat și va putea forma un guvern, însă succesul electoral a fost oprit de dreapta radicală AFD.

Dar trebuie remarcat, de asemenea, că social-democrații germani aflați la putere au regresat brusc și că acest lucru confirmă o tendință pe care o vedem și în restul Europei. Stânga politică nu are răspunsuri la întrebările care caracterizează în prezent politica europeană. Iar atunci când are șansa de a guverna, eșuează.

În Germania, social-democrații conduși de Olaf Schultz au scăzut de la 25,7 % din voturi în alegerile din 2021 la 16,4 % în 2025. După doar câțiva ani de guvernare, alegătorii au arătat clar ce părere au despre social-democrații germani. În Marea Britanie, laburiștii conduc. Dar asta pentru că conservatorii s-au dezintegrat după 14 ani la putere și pentru că dreapta britanică este divizată între conservatorii tradiționali de dreapta și contestatarii lor Reform UK. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că guvernul laburist este deja extrem de nepopular și se bucură de un sprijin electoral record în sondajele de opinie. Într-un sondaj realizat în perioada 23-24 februarie, 22 % dintre britanici declară că susțin laburiștii, în timp ce de două ori mai mulți susțin unul dintre cele două partide conservatoare – Tories 22 %, Reform UK 25 %.

În Suedia, social-democrații suedezi au guvernat între 2014 și 2022. La alegerile din 2022, aceștia au declarat pe afișele lor electorale că „Suedia poate mai mult”. Astfel, partidul a recunoscut mai mult sau mai puțin deschis că politicile sale au fost rele pentru Suedia. Alegătorii par să fi fost de acord și au votat un guvern de dreapta. Ultimul președinte socialist al Franței, François Hollande, a guvernat din 2012 până în 2017. El a eșuat atât de complet în ambiția sa de a reduce șomajul, încât nici măcar nu a mai candidat pentru realegere. În schimb, întreprinzătorul Emmanuel Macron a devenit președinte după ce el însuși s-a despărțit de Partidul Socialist și și-a creat propria mișcare politică de centru.

Problema de bază a stângii politice din Europa este că, în momentul de față, istoria cere o resetare conservatoare a societății occidentale. Europa are nevoie de lideri politici care pot aborda migrația ilegală, care iau în serios criminalitatea și care îndrăznesc să înceapă să vorbească din nou despre cultura și identitatea europeană. În plus, avem nevoie de lideri politici care să îndrăznească să se ridice împotriva tendințelor centralizatoare pe care le vedem de la Bruxelles. Economia europeană este în întârziere în acest moment. Și dacă ar fi să credem toate teoriile economice naționale clasice cu privire la modul în care se creează bogăția, este nevoie de mai puțină reglementare și de mai multă libertate pentru companiile europene dacă vrem să ținem pasul cu Asia și SUA.

Prin urmare, Europa are nevoie de o combinație echilibrată între conservatorismul valorilor și gândirea de piață. Noi, europenii, trebuie să fim noi înșine, dar trebuie să fim și inventivi și competitivi. Cultură, identitate, lege și ordine, tradiții, dar și economie de piață. Toate acestea sunt necesare. Și cu greu partidele de stânga sunt cele care pot rezolva acest lucru. Ceea ce, printre altele, arată atât de clar evoluția politică din Germania în ultima perioadă.

Din păcate, trebuie să recunoaștem că și partidele de dreapta și-au pierdut calea. Conservatorii din Regatul Unit s-au dovedit incapabili să facă față migrației post-Brexit și, prin urmare, pierd acum sprijinul pentru Reform UK. Creștin-democrații din Germania s-au deschis, de asemenea, la prea multă migrație nereglementată și au decis că cea mai mare națiune industrială din Europa ar trebui să elimine treptat toată energia nucleară. În Suedia – o țară pe care subsemnatul o cunoaște bine – a fost un guvern tradițional de dreapta care, la începutul anilor 2010, a dereglementat migrația și a eliberat controlul asupra persoanelor care intrau în țară.

În aceste trei țări, guvernele de dreapta au fost pedepsite de alegători. Cu toate acestea, problema alegătorilor este că guvernele de stânga pe care le-au obținut s-au dovedit incapabile să se ocupe de problemele pe care oamenii doreau să le rezolve. Și asta pur și simplu pentru că nu socialismul, social-democrația sau orice altă formă de radicalism de stânga reprezintă soluția la problemele pe care le avem acum în Europa, ci politica conservatoare de dreapta. Să luăm câteva exemple pentru a arăta de ce.

Socialiștii iubesc proprietatea publică. Prin urmare, ei iubesc și guvernanța publică. Inclusiv gestionarea finanțelor. Și aici sistemul UE, care a fost odată menit să funcționeze doar ca o zonă de liber schimb – a avut tendința de a face comisioanele stângii economice. Pentru că atunci când UE, prin intermediul fondurilor Corona și al altor instrumente de redistribuire a resurselor, începe să controleze în ce ar trebui să investească capitalul economiilor europene, atunci economia riscă să-și piardă eficiența. Dacă investitorii și industriașii devin mai interesați să acceseze fonduri nerambursabile decât să-și investească propriul capital de risc, atunci economia de piață nu va funcționa la fel de eficient.

Socialiștii și stângiștii în general (în special ecologiștii) adoră, de asemenea, indicii morale. Politica trebuie să intervină și să realizeze egalitatea, justiția socială și inteligența climatică. Prin urmare, politica trebuie să intervină și să se asigure că economia funcționează în conformitate cu etica stângii. Desigur, este rezonabil ca mediul de afaceri să contribuie și el, în felul său, la progresul social și la considerațiile necesare față de mediu. Dar atunci când politicienii de stânga doresc să intervină și să controleze prea mult lumea afacerilor, acest lucru va avea în cele din urmă costuri în termeni de competitivitate și prosperitate. Și asta este ceea ce vedem acum. Trebuie să eliberăm forța pieței în loc să o îngreunăm cu și mai multe reglementări.

De asemenea, este în ADN-ul stângii să lupte împotriva „nedreptăților” sociale. Acest lucru face foarte dificil pentru guvernele social-democrate să se ocupe de problemele structurale ale societății care sunt create sau cel puțin exacerbate de primirea pe scară largă a refugiaților. În Suedia, în 2020, o organizație de afaceri numită „Entreprenörskapsforum” a prezentat un raport care a atras atenția, în care se arăta că acea parte a populației suedeze care s-a născut în afara granițelor Suediei avea un grad de autosuficiență mult mai scăzut decât media suedezilor. Vorbim aici de „gradul de ocupare a forței de muncă” și de „gradul de autosuficiență”. Acest lucru înseamnă că persoanele care au un loc de muncă pot fi totuși incapabile să se întrețină singure, deoarece salariul nu este suficient pentru cheltuielile de trai și pentru costurile eventualilor copii. Iar gradul scăzut de autosuficiență se aplică mai ales tuturor migranților care au venit în Suedia din Orientul Mijlociu și Africa:

„În 2016, rata de ocupare a forței de muncă pentru persoanele născute în țară (inclusiv persoanele născute în țările nordice) a fost de 89%, în timp ce rata de autosuficiență a fost de 73%. Cifrele corespunzătoare pentru persoanele născute în Africa au fost de 68 % și, respectiv, 38 %, iar pentru Orientul Mijlociu de 56 % și, respectiv, 36 %. Aceasta înseamnă că rata de autosuficiență pentru anumite grupuri de persoane născute în străinătate este cu aproximativ 30 de puncte procentuale mai mică decât pentru persoanele născute în țară.”

Acestea sunt probleme care pot fi rezolvate prin restricționarea tipurilor de imigrație care, în mod evident, conduc la probleme economice. Dar, de asemenea, prin aplicarea unei politici economice noi și mai exigente. Dacă ar exista cerințe mai clare de autosuficiență pentru a rămâne în Suedia, ar fi posibilă creșterea acestor cifre. Mai puțină responsabilitate pentru public, deci, și mai multă pentru individul însuși.

Dar acestea sunt reforme pe care partidele de stânga din Europa sunt incapabile să le pună în aplicare. Acestea sunt blocate în retorica lor ideologică învechită, conform căreia politica ar trebui, în primul rând, să urmărească repararea nedreptăților. Ideea politică de afaceri a stângii este de a opri nedreptatea, iar această gândire face imposibilă formularea cererilor care trebuie făcute pentru ca oamenilor să li se permită să imigreze și pentru ca acestora să li se permită să rămână.

Nu este deloc ciudat faptul că partidele de stânga din Europa pierd în prezent alegerile sau devin nepopulare. Avem nevoie de ceva complet diferit de politica pe care doresc să o vadă. Avem nevoie de o economie de piață, de o identitate europeană consolidată, de o politică de migrație reformată și, mai presus de toate, de o acceptare reală a responsabilității pentru viitorul nostru comun.